– Mami, nu vreau să merg la grădi! Vreau acasă cu tine!
Şi lacrimile au început să îi curgă!
Suntem în pat, povestea de seară a fost citită şi acum între ea şi grădi a rămas doar somnul. Ca orice copil a cărui mamă stă acasă cu fratele mai mic, ar vrea şi ea să stea cu noi. Îmi dăduse semne de câteva zile şi ştiam că se va ajunge la asta.
Ce faci in asemenea situatii?
Ce faci în situații de astea? Eu am două variante pe care le folosesc: o iau în brațe şi îmi amintesc cum sunt eu după concediu şi apoi încep să îmi imaginez lucruri concrete din prima zi de muncă, mă leg de cele bune, vesele şi musai îmi accesez în cap următoarea vacanță. Păi fix aşa am făcut şi cu ea.
– Şi eu după vacanță şi concediu mă simt tristă şi îmi e greu să revin. Îmi place mult să stau acasă cu voi şi de aia.
(Apoi fac o pauză. O las să înțeleagă ce am zis şi continui cu gândul la mine pentru a putea empatiza puternic.)
– Dar apoi mă gândesc că îmi voi revedea colegii, că vom povesti sigur ce am făcut, pe unde am fost. Voi, copiii, veți relua jocurile. O veți revedea pe teach.
(Mă ascultă. Nu plânge, dar încă nu e convinsă.)
– Mâine sigur teach o să vă zică ce mult i-ați lipsit, colegii o să dorească să vă jucați şi afară şi în clasă, probabil veți avea iar o temă interesantă despre care o să vă vorbească teach, veți face şi ceva activități la măsuțe cred, apoi mâncați, dormiți şi trece ziua. Mami te va aştepta acasă.
– Şi dacă nu voi şti? Zice ea în timp ce suspină.
– Ce să nu ştii? (Întreb pentru a câştiga timp. Ştiu ce vrea să zică pentru că asta era şi teama mea…dacă nu voi şti ceva!).
– La activități!
– Grădinița, şcoala sunt locuri în care învățăm. Dacă nu vei şti vom repeta. Vii acasă şi îmi spui şi repetăm împreună. Fix cum ai făcut la înot. Dacă exersăm vei ajunge să ştii şi chiar să îți placă. Dar să vii să îmi zici ca să te pot ajuta.
– Şi dacă nu ştii nici tu?
– Îl rugăm pe tati! Dacă nu ştie nici el căutăm soluții în altă parte. Nimic nu e imposibil.
– Ca la dentist. Tu şi tati nu ştiți să reparați dinți, dar doctorul ştie.
Fix aşa! O văd mai liniştită. A înțeles. O strâng în brațe şi îi amintesc cât de mult o iubesc, cât de bună, frumoasă şi deşteaptă e şi cum mersul la grădi o ajută să fie şi mai şi.
Dimineața vine repejor. Sofia refuză să deschidă ochii deşi mă aude prin camera. Am nevoie de ceva să o fac să se înveselească. Îmi sar în ochi şosetele ei murdare lângă pat.
Nu ar fi prima dată când ele salvează situația. Încep o gâlceavă comică între şosete. Ea râde pe burtă. Ele în schimb sunt nişte şosete care nu merg la grădi că nu le place şi mai bine stau acasă, dar atunci când o văd pe Sofia că se îmbracă cu dresul încep să plângă că şi-ar dori să fie şi ele dres.
Speculez până la capăt şi zic că pentru a ajunge dres trebuie să mergi la grădi, să înveți lucruri noi şi aşa vei creşte. Wow, ce impact şi ce a ieşit de aici! Să ajungi dres pare a fi visul oricărei şosete!! ? Sofia e gata! E veselă, pare bine! Ştie că săptămâna ei e cu o zi mai scurtă că vineri avem alte planuri. Se agață de asta şi iese pe uşă.
Eu rămân cu Radu în brațe, ne uităm pe geam, ne bucurăm că nu trebuie încă să plecăm, dar că am reuşit să facem ziua altora mai uşoară. Sper să am răbdare, resurse şi timp să reuşesc şi cu el poveşti cu tâlc, trezire cu şosete.
O săptămână minunată să aveți!