Ne-am fixat concediul la final de vară. Am avut noi o logică, un motiv, dar e şi greu să-i vezi pe toți deja că pleacă, vin de la mare/munte şi tu eşti încă în aşteptare.
Plus de asta, cum umpli tu, mamă dragă, vara copiilor tăi? Am reuşit destul de uşor câteva weekend-uri să ne descurcăm fără mare efort, ba petrecere, parc, grădină botanică, zoo, la bunici la țară. Însă tot mai e o lună până la concediu.
Eu de prin luna mai visez la un picnic înafara oraşului. Nimeni nu m-a susținut, Sofia pentru că nu ştia la ce să se aştepte cred, Radu sigur ştiți de ce nu zice nimic (încă) ?, iar tati…hmm…tati e o altă poveste. Ajungem şi la asta imediat.
După o noapte în care nu ştiu ce l-a chinuit pe Radu de s-a foit aproape în continuu şi o dimineață începută leneş de tot, în timp ce mă fâțâiam prin casă fără rost şi țintă, mi-am amintit. „Asta e! Picnic! Azi!”. Şi mă apuc să strâng hrana rece din frigider ce ne-ar ține loc de prânz tuturor. Apoi am băgat capul în sufragerie şi le-am zis si lor să se îmbrace că azi mergem, în sfârşit, la picnic.
De la tati s-a auzit un „Oo!” de parcă ştia el că nu scapă la nesfârşit. Dar ce să mai facă, dacă ar fi avut alt plan am fi făcut ca el, dar aşa-i când vine peste tine o dorință de-a soției de-o simți ca un croşeu de dreapta. ?
Îmbarcați pe bac şi destinația aleasă Iacobdeal (Tulcea)! Un loc despre care tot auzisem, dar nu mi-am imaginat că poate fi atât de însorit. Niciun copac de pus o pătură sub el nu este cât vezi cu ochii.
E un loc bun de plajă, dar nu de picnic, deci am stat cam cât să vizităm, facem vreo două poze. Am promis că revenim cu altă ocazie pregătiți de altceva numai de picnic nu.
Nu ne-am lăsat. Tati a căutat un loc umbrit la marginea unei pădurici şi la ora 13 luam masa cu toții pe pătura de picnic. Da, ar fi mers nişte roşii în plus, poate şi două scaune pliabile, ceva să-l țină pe Radu pe pătură cât mănâncă, nişte şnitele mai gustoase să nu-l tenteze atât de tare să guste bolovani de pământ, dar una peste alta a fost o masă ok.
Acum să vă zic şi despre tati. El e omul care preferă umbra, liniştea, confortul şi la toate astea ar prefera şi o bere rece. Nu-l pot condamna! Mai ales că şi eu visam la un picnic care să le includă pe toate din lista lui dacă se putea.
Însă pentru a ieşi din casă şi a ne plimba sunt deschisă să renunț uneori la idealuri de astea imposibil de atins în condițiile date. Şi bine fac pentru că în final iese frumos.
Partea funny a venit în timp ce mă întinsesem pe pătură, cu capul pe o sticlă de plastic, Sofia dorea şi ea cu capul pe mine, şi el mă întreabă, puțin ironic, văzând cât mă chinui să caut o poziție bună de stat:
– Îți place la picnic?
– Se putea şi mai bine, dar… e ok. (Nu m-am lăsat nici eu!)
– Aşa-i, Batman, că nu e ca-n filme!??
Am râs în hohote de replica lui, de felul cum mi-a servit-o, dar apoi l-am convins să încerce şi el să stea întins că nu-i chiar aşa rău.
Una peste alta, nu a fost ca-n filme, dar a fost o ieşire foarte frumoasă. Data viitoare o să ne organizăm mai bine. Poate nişte scaune, o iarbă mai deasă şi un copil mic puțin mai mare nu ar strica.
Bonus, am avut parte de o discuție cu Sofia despre care o să vă povestesc curând că merită.
Vă las nişte poze, iar voi lăsați-mi nişte idei pentru următoarele weekend-uri. Ce am mai putea încerca până la concediu?