Scrisoare deschisă către guvernul Cioloș și către întreaga clasă politică românească

În ultimii 26 de ani, atât guvernele cât și parlamentele post-decembriste au fost create din fosta camarilă securisto-comunistă. Poate că acest termen să vi se pară demonetizat, dar el exprimă, totuși, un crud adevăr: acela că Revoluția din decembrie ’89 a fost una confiscată de către oamenii din structurile comuniste din eșaloanele doi și trei. Cum a fost posibil una ca asta? Foarte simplu. Aceștia aveau marele avantaj că se cunoșteau deja între ei, formau o ierarhie, acționau împreună, își apărau interesele împreună, se propuneau și se numeau între ei în funcțiile importante de conducere și încercau să limiteze, pe cât posibil, intrarea în aceste structuri a „civililor”. În plus, ei erau singurii care știau cum să guverneze o țară, ceea ce le-a dat avantajul decisiv în fața revoluționarilor adevărați.

Efectul acestor manevre de culise a fost că România a continuat să rămână o țară dacă nu comunistă 100%, atunci sub control comunist, dovadă că ea nu a reușit, nici după 26 de ani, să se curețe complet de aceste reziduuri. Vedem şi astăzi pe post de miniștri sau parlamentari oameni care au avut de a face, într-un fel sau altul, cu regimul comunist, despre unii aflăm că au fost colaboratori ai Securității sau, pur şi simplu, sunt progeniturile unor foşti sau actuali nomenclaturiști.

Faptul că, în urma presiunii străzii, a căzut guvernul Ponta şi a fost înlocuit cu oameni (sperăm) curaţi şi neînregimentați politic este un pas important, fără îndoială, dar comunismul va apune definitiv în România doar în momentul în care Ion Iliescu și toți cei vinovați vor fi anchetați şi condamnați în dosarele Revoluţiei şi Mineriadei din 13-15 iunie. Atâta timp cât nu se înfăptuiește justiția pentru victime, asta nu poate înseamna decât un singur lucru: că mai sunt încă tovarăşi cu funcţii importante în stat care îi ocrotesc pe aceștia și că, deci, statul de drept nu funcționează corect.

Terminat preambulul, să intrăm în miezul problemei.

Toate guvernele şi toate parlamentele post-decembriste au acţionat de prea puţine ori în favoarea statului şi a cetăţenilor lui, un adevăr care nici măcar nu mai trebuie demonstrat. Politicile şi/sau deciziile păguboase abundă în toate sectoarele economiei româneşti şi se văd cu ochiul liber: în industrie, în agricultură, în turism, în flota maritimă dispărută (ceea ce însemna apărare, transport de mărfuri şi pescuit), în infrastructură etc.

Înstrăinarea pământurilor agricole, exploatarea sălbatică a pădurilor şi apelor, Roşia Montană şi frackingul sunt alte dovezi că singura politică a guvernelor post-decembriste a fost aceea de a-şi face propriile interese – personale și/sau de grup – în detrimentul interesului naţional. Cel adevărat, nu cel clamat actoricește de un cunoscut dar nedemn personaj dâmboviţean.

Apoi, privatizările catastrofale care au condus la pierderi de sute miliarde de euro, bani care nu vor mai fi niciodată recuperați la bugetul de stat. Fabrici care funcționau și care, altădată, erau mândria României, au fost „privatizate” pe doi lei (și-o vilă cu piscină). Privatizarea unor întreprinderi strategice au condus la servicii mai scumpe şi mai proaste pentru cetăţeni. Şi toate astea pentru că cei care au „negociat” din partea statului român (adică a noastră) s-au vândut pe nimic, în dorința lor de nestăvilit de a se îmbogăți peste noapte. Dacă am fi trăit într-o societate normală, așa cum ne dorim cu toții, acestor indivizi ar fi trebuit de mult să li se confiște total averile şi să înfunde pușcăriile pentru înaltă trădare și distrugerea economiei naționale.

Pe lângă jaful și corupția generalizate, s-a acționat și în mod haotic, până acum. Guvernele au acționat în stil pompieristic, fără o viziune de ansamblu, fără o gândire metodică şi pragmatică, deseori și fără a se ține seamă de interesele României. Peste tot vedem rezultatele muncii de mântuială, a lipsei de interes, a organizării deficitare.

ministru(1)

Noua Revoluție – pentru că despre o Revoluție este vorba, una adevărată de data asta şi care, fiţi siguri, nu va mai fi confiscată, pentru că am depășit deja cei 20 de ani brucanieni – a fost declanșată de tragedia de la Clubul Colectiv, dar ea a fost doar un pretext, picătura care a umplut paharul nemulțumirii generale a populației care se simte trădată şi ignorată.

„Vox populi, vox Dei” spuneau latinii. Vocea străzii este vocea poporului, d-le Tăriceanu, d-le Adrian Năstase, domnule Iliescu şi alţi domni şi tovarăşi. Iar vocea poporului spune două lucruri:

că vrea reforme structurale care să înceapă, în sfârşit, construcţia unei Românii puternice şi prospere, pe baza unor planuri meticuloase, inteligente, pragmatice şi clar etapizate;
că doreşte ca dinozaurii să dispară de pe scenă politică a ţării și să fie formată o nouă clasă politică.
Iar voi, domnilor politicieni, veţi face exact ceea ce vă cere poporul, altfel, riscaţi să fiţi aruncaţi în tomberoane, ca în Ucraina! Poporul nu mai are răbdare și nu vă mai suportă încă 26 de ani.

Luaţi exemplul altor state, care îşi apară în permanenţă interesele proprii. Unul e chiar sub nasul vostru: Ungaria. A gonit FMI-ul şi a interzis vânzarea pământurilor agricole către străini. Noi vindem pământurile străinilor, pentru ca, mai apoi, să ne împrumutăm la FMI pentru a importa produse agroalimentare din Ungaria!

Luaţi exemplul Coreii de Sud, care, în doar 20 de ani, dintr-un stat sărac, mai sărac decât România, a devenit o putere mondială.

Luați exemplul Japoniei, care nu are alte resurse decât inteligența şi perseverența.

Luaţi exemplul Germaniei, care, deşi învinsă în ambele războaie mondiale, prin muncă inteligentă şi prin pragmatism, a rămas, chiar și în aceste condiţii, cea mai puternică ţară din Europa şi continuă să crească.

Luaţi exemplul Elveţiei, care, la referendum, întrebată populaţia fiind dacă doreşte ca guvernul să-i mărească salariul minim la circa 3.000 de euro pe lună, în mod surprinzător, aceasta a refuzat! Asta pentru că elvețienii au primit o solidă educație politică şi macro-economică ce le permite să înțeleagă care sunt efectele unor decizii politice și economice, prin urmare, au refuzat efectele pozitive de scurtă durată, şi au preferat beneficiile de lungă durată.

Luaţi exemplul Islandei, care a reuşit să facă faţă tuturor presiunilor externe şi să reseteze întreaga clasă politică plină de hoți și corupți (cam ca la noi), luându-şi soarta în propriile mâini, pentru a-şi croi un viitor demn, în fața oricui.

Luaţi exemplu Finlandei, care a reușit să creeze, de una singură, cel mai performant sistem de educație din lume.

Luaţi exemplul Suediei, în care parlamentarii şi miniștrii nu au nici un fel de privilegii, nici măcar imunitate.

Vocea poporului spune că nu mai doreşte doar să vă voteze, ci, de azi înainte, doreşte să participe la luarea deciziilor. Nu mai doreşte o „democraţie” reprezentativă – pentru că am văzut cu toţii că nu funcţionează corect – ci una directă, în care să ne decidem singuri soarta. Pentru că democraţia înseamnă, pentru cine a uitat, că puterea aparţine poporului. Iar voi, domnilor politicieni, nu sunteţi niște semizei – aşa cum crede, de exemplu, deputatul PSD Marius Manolache – ci sunteţi doar niște simpli angajaţi. Angajații noştri. Iar dacă un angajat nu-şi face bine treaba pentru care este plătit, va trebui să plece. De bună voie sau aruncat în tomberon.

Vocea poporului spune că s-a săturat să mai fie umilit de clasa politică, de funcţionarul de la ghişeu, s-a săturat să trebuiască să dea peste tot „atenții” pentru a i se rezolva problemele pentru care deja plăteşte impozite şi taxe, că s-a săturat de aroganța celor pe care i-a pus temporar la putere. Pentru că voi sunteți trecători. Singurul care este şi va rămâne mereu la putere, de azi înainte, este poporul român.

UPDATE: Scrisoarea a ajuns la Președintele României, la Primul Ministru și la Președinții celor doua Camere.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *