Iubirea-necondiționată

Iubirea necondiționată, o nevoie?

Stau cuminți şi mă aşteaptă pe noptieră. Cred că sunt supărate pe mine doar când aleg telefonul în detrimentul lor. În rest, deşi Radu le dărâmă constant, Sofia le aşază şi le salvează după jos, ele nu se supără. Hai să vi le prezint puțin:

E vorba despre cele 3 cărți ce se află pe noptiera mea. Deşi pare că nu au nimic în comun, au mai multe decât vă imaginați. O să încerc, pe parcursul a trei zile diferite, să vă zic puțin despre fiecare, dar mai ales ce îmi iau eu din fiecare şi cum de le citesc în paralel.  Voi începe cu: Cele 3 nevoi psihologice de bază ale copiilor – Urania Cremene

Vă spuneam acum vreo lună că Urania oferea această carte gratuit şi că eu mă înscrisesem să o primesc. A ajuns acum o săptămână la mine şi am citit în prima zi vreo 50 de pagini dintr-o răsuflare.

Pe lângă faptul că se citeşte uşor, limbajul fiind unul comun, lejer de parcă ar vorbi în fața mea, am descoperit şi câteva sfaturi despre cum să mă conectez cu copiii mai uşor, despre cum să privesc unele probleme ale lor cu seninătate şi ce tehnică să aplic pentru a fi pe aceiaşi lungime de undă mai des.

Dar ideea care m-a atins şi vreau să vi-o împărtăşesc este că iubirea necondiționată pentru copiii noştri este cel mai de preț lucru.

De câte ori ați spus copiilor că îi iubiți orice ar face?

O să vi se pară banal, dar nu e. Şi vin acum să vă întreb: de câte ori le-ați spus copiilor voştri că îi iubiți orice ar face? Orice ar zice? Orice notă ar lua?

Oricum ar arăta? Sau şi mai şi: de câte ori ați auzit de la părinții voştri că indiferent ce notă, ce faceți, ce ziceți ei vă iubesc oricum şi că nimic şi nimeni nu va schimba asta? Insist pe acest spus, adică verbalizat în cuvinte, nu doar „el ştie asta”, „e de la sine înțeles”.

Nu, nu este! Dovadă stă faptul că noi ca adulți încă încercăm să demonstrăm, conştient sau nu, părinților şi nu numai că putem, că ne descurcăm, că uite ce bine suntem, că nu au investit degeaba în şcoli. Iar pe de altă parte tânjim după un „bravo”, „hai că nu e rău”, „ai copii buni”, „văd că merge afacerea ta”, „felicitări pentru promovare” venit din partea lor (asta dacă vine).

Să nu mă abat prea tare, reflectați la: iubirea necondiționată verbalizată! „Sunt aici şi te iubesc indiferent de notă, de plâns, de rezultat, de faptul că azi ai o zi proastă, de faptul că azi nu ai chef!!”

Avem această convingere că noi nu suntem de iubit aşa cum suntem. Iar asta afectează fantastic stima de sine. Fantastic de mult. Iubirea necondiționată este cel mai important fundament pentru stima de sine în copilărie, dar şi mai târziu.

De aceea, te încurajez să îi oferi copilului aceste aprecieri pur şi simplu (nu doar când e cum îți place ție): „Pur şi simplu te iubesc”, „mă bucur că eşti în viața mea”, „eşti o ființă extraordinară, pur şi simplu”. (Urania Cremene)

Va fi mai greu la început dacă nu sunteți obişnuiți să faceți asta, dar cu exercițiu se rezolvă. Da, fix aşa cum i-am învățat să meargă pe bicicletă. Pedalați, pedalați spre o relație mai bună, spre a forma o legătură! Nu, doar mâncarea pusă azi pe masă, mersul în tabere şi faptul că îi faci ziua la loc de joacă nu le garantează iubirea.

Aşa cum nici nouă dacă partenerul ne ia un ceas nou, dar nu vede cât de obosiți sau trişti suntem, nu ne garantează că ne iubeşte, nu?

Tot în această  carte se vorbeşte despre nevoia de conectare, despre cum să empatizăm cu copiii, să punem întrebări, să le subliniem că sunt unici chiar dacă zilnic le vedem asemănări cu fratele, bunica, tata.

De asemenea aflăm cum să le împlinim nevoia de competență, cum să le fim modele, cum să folosim greşeala ca pe o oportunitate de a învăța. Copilul are şi el nevoie de a deține controlul şi cum, unde punem exersa asta, cum le dezvoltăm responsabilitatea. Observ la mine că unele îmi ies natural, altele nu.

Pe unele le aplic fără să ma fi învățat cineva, pentru că aşa simt, iar pe altele aş vrea să mi le însuşesc mai bine. Nu e uşor în situații de stres să le aplicăm, dar dacă e pe lista voastră de părinți să găsiți soluții mai bune pentru a vă ajuta, înțelege şi educa copiii cu blândețe e un start bun.

Deşi cartea este o reclamă indirectă la programul de parenting al Uraniei, dincolo de asta, e un bun început de a deschide mintea părinților de azi să nu mai ducă din bagajul ăla emoțional strâns de ei în copilărie şi care nu le-a plăcut către copiii lor.

În cartea aceasta găsiți alternative bune la „dacă nu mergi, te las singur aici”, „dacă nu vii la 9 acasă, îți închid uşa”, „dacă nu iei nota 10, ajungi un nimeni”, „dacă te mai urci acolo, îți frig două la fund” prin care nu facem decât să le transmitem că fiind cum vrem noi îi putem accepta, altfel nu prea.  Lucru deloc benefic pentru ei.

Şi dacă nu sunteți de acord cu ce vă zic eu aici sau dacă nu înțelegeți sau nu  îi vedeți mereu utilitatea, aplicabilitatea la viața de zi cu zi, priviți voi din perspectiva de copil, întoarceți-vă puțin în timp şi vedeți ce simțiți, ce auziți, ce vă motiva, ce vă ridica, ce vă înverşuna. Dacă vreți să împărtăşiți, voi fi încântată şi recunoscătoare.

Rămâneți aproape, urmează curând o altă carte, de data aceasta beletristică, despre iubire în toate formele ei, lipsa iubirii şi consecințe. Pe curând!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *